O stafie ne bantuie baronii…

logoO stafie bântuie județele și feudele României, băgând spaima în baroni locali, parlamentari, politicieni corupți, foști și actuali guvernanți, afaceriști veroși îmbogățiți pe bani publici. E Anticorupția.

Toți sunt terifiați și nimeni nu îndrăznește să-i mai pronunțe numele, ca nu cumva să-i atragă atenția. Nici măcar cei ce o invocau evlavioși, în timpul campaniilor de alegeri, ca să-și asigure suportul popular.

Născută în zilele euforice ale cuceririi puterii de către CDR, în 1996, Anticorupția a sfârșit strangulată, în fașă, chiar de către cei ce au adus-o pe lume. Acum, când ar fi trebuit să împlinească optsprezece ani, vârsta majoratului, fantoma ei s-a întors și-i bântuie pe toți cei ce au împiedicat-o să trăiască și să se dezvolte.

Aceștia ar face orice ca să se salveze de pușcărie. Ar fugi, să scape, dar fuga nu mai este, de mult, o soluție. Pământul a devenit prea mic și prea neîncăpător. Își doresc să fie loviți de boli incurabile, cât mai grave, în fază terminală, ar fi cel mai bine: „Norocosul de Nicușor (Constantinescu) are cancer, nu-l mai ridică. Îl judecă în  libertate.“

Și-ar vinde și sufletele Diavolului însă acesta nu pare interesat să cumpere ceva ce deține deja.

În ultimă instanță, ca soluție finală, ar fi dispuși, chiar, să facă pactul cu Tartorul de la Cotroceni. Mai al dracu’ ca dracul, este singurul care și-ar dori să pună mâna pe ceva ce ei au: voturi pentru partidul său de buzunar. Cu el au mai pactizat și în trecut – 2004, 2007, 2009, 2012 – când l-au ajutat să se aleagă președinte și să câștige referendumurile de demitere.

Aceștia ar face orice ca să se salveze de pușcărie. Ar fugi, să scape, dar fuga nu mai este, de mult, o soluție. Pământul a devenit prea mic și prea neîncăpător. Își doresc să fie loviți de boli incurabile, cât mai grave, în fază terminală, ar fi cel mai bine: „Norocosul de Nicușor (Constantinescu) are cancer, nu-l mai ridică. Îl judecă în  libertate.“

Aceștia ar face orice ca să se salveze de pușcărie. Ar fugi, să scape, dar fuga nu mai este, de mult, o soluție. Pământul a devenit prea mic și prea neîncăpător. Își doresc să fie loviți de boli incurabile, cât mai grave, în fază terminală, ar fi cel mai bine: „Norocosul de Nicușor (Constantinescu) are cancer, nu-l mai ridică. Îl judecă în  libertate.“

Dar nici așa nu este sigur că își vor găsi liniștea, căci Tartorul are obiceiul să-și încalce promisiunile.

Așa că, dimineață de dimineață, în jurul orei 6.00, ca la semnal, toți cei pe care îi vânează Anticorupția se trezesc uzi de transpirația rece a fricii și se așează în fața ușilor de la intrarea a reședințelor somptuoase, pe care le-au ridicat din șpăgi și paraindărături care nu apar în nici o declarație de avere.

Cu sufletul la gură, recitând rugăciuni de mult uitate, pe care și le-au reamintit subit și le înalță unui Dumnezeu pe care l-au redescoperit, la fel de subit, când au ajuns la greu, așteaptă.

E ora la care stafia își face apariția. De regulă materializată sub forma unor jandarmi mascați și procurori, nemiloși deținători ai mandatelor de percheziție și aducere cu care fac ravagii în rândul baronilor locali.

Orice zgomot, oricât de neînsemnat, le provoacă palpitații la inimă și fiori de gheață pe șira spinării. N-au ce face. Se liniștesc abia după câteva ore când văd, la știri, că mascații au ridicat pe un altul. Coleg sau adversar politic. Oftează ușurați, pe moment: „am scăpat și de data aceasta!“

Groaza rămâne: „dar mâine?“

 

ga('create', 'UA-9366006-2', 'saptamanalulroze.ro'); ga('send', 'pageview');