Klaus Iohannis, președintele salariului bine crescut

logoChiar dacă președintele Klaus Iohannis i-a mulțumit, despre cei 48 de beneficiari ai majorării salariilor demnitarilor, promovată de Ordonanța lui Gabriel Oprea, nu se poate spune că abia supraviețuiesc de la o lună la alta. Că banca le ia casa fiindcă nu și-au plătit ratele sau că n-au ce pune, la copilași, pe masa.

Fără excepție, dacă le cercetăm declarațiile de avere, constatăm că cei 48 au resurse mult peste nivelul mediu al unui bugetar obișnuit, conturi bancare, afaceri sau alte indemnizații. Plus că se bucură de privilegii interzise muritorilor de rând: casă de serviciu, mașină cu șofer și cotă de carburant, secretară, vacanțe gratuitre în vile speciale, cheltuieli de protocol.

Și vorbim doar de ceea ce se vede. Căci despre para’ndărături nu aflăm decât după ce sunt ridicați de DNA.

Deci nu se poate spune că mărirea salariilor pentru conducători, înainte de cea pentru restul bugetarilor, ar fi o prioritate.

 

Declarația președintelui Klaus Iohannis, care s-a grăbit să-i mulțumească lui Oprea pentru majorarea salariilor demnitarilor, a fost total neinspirată. Făcută din proprie inițiativă sau la sfatul consilierilor, arată că, în ciuda funcției, de președinte, Klaus Iohannis nu și-a depășit condiția de mărunt funcționar ce se bucură la orice leuț pe care îl primește în plus.

Nu stă în picioare nici justificarea, aceluiași Klaus Iohannis, potrivit căreia demnitarii României au un anumit statut și trebuie plătiți la nivelul celorlalți lideri europeni. Peste tot în lume, este logic, salariile conducătorilor se stabilesc în raport cu nivelul veniturilor medii ale propriilor cetățeni . Și, de regulă, peste tot, lefurile la stat sunt mai mici decât cele din mediul privat.

Doar în dictaturile africane subdezvoltate, șefii dețin averi colosale, în vreme ce populațiile pe care le conduc se zbat la limita subzistenței.

De asemenea, în ciuda a ceea ce crede Klaus Iohannis, este normal și ca un demnitar să aibă leafa mai mică decât anumiți subordonați deoarece salariile se stabilesc în funcție de pregătirea profesională și de gradul de dificultate al activității pe care o prestează fiecare. Or, un ministru/șef de instituție luat de pe stradă și numit politic nu poate emite pretenții, ca și competență, în fața unui specialist responsabil de un anumit domeniu, din subordinea sa.

Nici referirea, președintelui Klaus Iohannis, la lupta anticorupție nu este cea mai inspirată. Nu banii pe care câștigați la chenzină îi face incoruptibili pe oamenii aflați în poziții de putere ci caracterul și simțul onoarei. Un individ cu un caracter infect se va lăsa corupt chiar dacă stă călare pe jumătate din averea lumii.

Deci, nu o lege a salarizării va rezolva, fie și în parte, problema corupției ci felul în care partidele își selectează cadrele din rândul cărora sunt aleși/numiți demnitarii.

 

Într-un final, odată cu ordonanța de majorare a salariilor demnitarilor, concluzionăm că interesul national și lucrul bine făcut au sensuri diferite pentru cetățenii obișnuiți și pentru politicieni.

Una au crezut că înseamnă cei care s-au bătut, la propriu, cu forțele de ordine ca să-l voteze Klaus Iohannis și alta a înțeles actualul președinte când l-a felicitat pe Oprea pentru că, de luna viitoare, va încasa, în numele interesului național, o leafă la 15.000 de lei net.

Citește și:

MRU la SIE, alegerea uneperistului isteț

Da’ eu, de ce să votez?

Chiar asa… ce-ar fi daca s-ar desfiinta functia de presedinte al consiliului judetean?

ga('create', 'UA-9366006-2', 'saptamanalulroze.ro'); ga('send', 'pageview');